-italianul Antonio Bonfini(traieste la curtea lui Matei Corvin)
-italianul Enea Silvio Piccolomini ofera informatii despre originea poporului roman si viata in Transilvania
-Anton Verancsics consemneaza cele vazute si cele traite dand o imagine pitoreasca societatii medievale
-Georg Reicherstoffer in ,,Chronographia Moldovei"ofera o relatare a Moldovei
-Francesco Della Valle in ,,Insemnari" ofera o descriere a orasului Targoviste
-Paul din Alep in ,,Calatoriile patriarhului Macarie"ofera informatii despre domnia lui Vasile Lupu si C.Serban
-germanul Baltazar Walter relateaza batalia de la Calugareni
-bizantinul Laonic Chalcocondil ofera multe informatii pretioase
Cateva cuvinte despre calatori...
1.Francesco Della Valle(? - dupa 1545)
Despre Francesco della Valle nu stim decât ce vrea el sa spuna. El declara ca e padovan si ca este nepotul lui Giovanni Oddo, care în 1531 era medicul dogelui Andrea Gritti. Recomandat de acest unchi, el este trimis de doge spre a intra în slujba fiului sau natural, Aloisio, care traia la Constantinopol, unde ocupa o situatie mult invidiata, fiind favoritul marelui vizir Ibrahim. În primavara lui 1531 îl însoteste pe stapânul sau în prima sa calatorie prin Ţara Româneasca în drum spre Ungaria (1532), iar doi ani dupa aceea în a doua, terminata crunt la Medias, prin uciderea stapânului sau, Aloisio Gritti si caderea sa proprie într-un fel de robie din care a fost scos multumita interventiei arhiepiscopului de Kalocsa. Peste mai bine de zece ani, la cererea lui Matteo Dandolo, procuratorul republicii Venetiene, Francesco della Valle îsi scrie relatia de calatorie în trei exemplare. Din toate aceste manuscrise nu a ramas decât o copie din secolul al XVII-lea, facuta dupa acest ultim text. Dupa acest text a fost tradusa aci partea privitoare la tarile noastre. Informatiile cuprinse în relatia lui della Valle nu sunt totdeauna exacte. Autorul însusi marturiseste ca versiunea pe care a redactat-o pentru Aloisio Pisani nu este identica cu cele trei versiuni initiale, fiind „corectata” si „completata” (adica amplificata) ulterior. De Francesco della Valle s-au ocupat la noi, printre altii si R. Ortiz în "Per la storia della cultura italiana in Rumania", Bucuresti, 1916.
2. Georg Reicherstorffer (înainte de 1500 - dupa 1550)
Nu se cunosc multe date biografice despre Georg Reicherstorffer. Sas din regiunea Sibiului, tragându-si originea probabil din Biertan, dar nascut la Sibiu, unde a si functionat ca notar al orasului, doi ani, el ajunge secretar al reginei Maria a Ungariei, sora lui Ferdinand de Habsburg, în preajma dezastrului de la Mohacs. Trecând apoi în slujba lui Ferdinand I (1526), capata titlul de secretar regal si consilier si e folosit în diferite misiuni legate de razboiul ce începe între noul sau stapân si Ioan Zapolya. Singurul rezultat pozitiv al misiunilor lui Reicherstorffer a fost aflarea prilejului de a alcatui o descriere sumara a Moldovei, staruind mai mult asupra caracterului sau politic decât geografic. Aparitia Chorographiei Moldovei în 1541 coincidea cu reîntoarcerea lui Petru Rares în Moldova si avea deci un vadit caracter de actualitate care s-a mentinut si în editia a doua din 1550 al carei text a fost îmbogatit cu adaosuri relative la împrejurarile din Moldova si Ţara Româneasca de prin anii 1541-1550 si publicat alaturi de Chorographia Transilvaniei. Aceasta aparuta la Viena în 1550, si dedicata lui Nicolaus Olahus vadeste aceeasi preocupare pedanta de a îmbraca într-o haina de eruditie straina descrieri mai mult ori mai putin directe, sporite de o serie întreaga de împrumuturi.
Despre datinile si obiceiurile moldovenilor scrie Georg:
,,Asadar poporul moldovean cu un port aproape întocmai ca al strabunilor sai purcede dupa datina si rânduiala <acestora>; nu se foloseste de arme deosebite de ale ungurilor, adica de scuturi si lanci de lupta, care sunt ceva mai scurte ca cele <unguresti> si nu se deosebesc mult de acele sabii si sulite ce se întrebuinteaza si acum în lupta. Ei sunt destul de îndemânatici în treburile ostasesti si foarte ageri. Apoi neamul acesta al moldovenilor este aspru si foarte primitiv, totusi în treburile ostasesti si razboinice ei sunt deosebit de bine pregatiti în felul lor, asa cum s-a aratat mai sus."
3. Anton Verancsics (Verantio),"De situ Transylvaniae, Moldaviae et Transalpinae"
Anton Verancsics s-a nascut la Sebenico în Ungaria. În viata "civila" este secretarul regelui I. Zapolya, apoi trece în slujba lui Ferdinand de Habsburg, care îl numeste consilier. Devine ambasador al lui Maximilian al II-lea de Habsburg, iar în septembrie 1569, este numit vicerege al Ungariei. Erudit, lipsit de prejudecati el a lasat o opera istorica conceputa într-un stil modern, lipsita de artificii retorice. Epoca tratata de el începe cu anul 1490, al mortii lui Matei Corvin. Opera sa a fost editata fragmentar de G. M. Kovachich în Scriptores rerum hungaricarum minores, vol. I, II, Budapesta, 1798, si apoi integral de L. Szalay si G. Wenzel în Monumenta Hungariae Historica. Unele parti privitoare la Ţara Româneasca si Moldova din studiul De situ Transylvaniae, Moldaviae et Transalpinae, pe care le dam în traducere, au fost reproduse de Al. Papiu Ilarian în Tesauru de monumente istorice. Autorul n-a cunoscut decât din auzite Ţara Româneasca si Moldova, dar a cunoscut efectiv Transilvania, locuind o vreme la Alba Iulia. Din textul descrierii, se vede ca autorul a revenit de mai multe ori asupra celor scrise. În ce priveste atitudinea sa fata de români, autorul e influentat si de sentimentele ce le nutrea pentru Petru Rares si pe care le marturisea fara înconjur La aceasta animozitate a lui se mai adauga si reactia unanima a membrilor claselor privilegiate din Transilvania fata de iobagul român fara existenta legala. Dar aceste sentimente nu-l împiedica sa recunoasca realitatea de sub decorul fictiunilor juridice. Despre vitejia în lupta a taranilor români si despre marile lor însusiri ostasesti el vorbeste cu o netagaduita admiratie.
Fragmente din operele sale:
1)"Îmbracamintea si podoabele boierilor - caci asa se numesc nobilii la amândoua aceste natiuni - le sunt proprii lor si sunt facute dupa o anumita regula. <Boierii> se împodobesc cu multe inele, cu o haina de matase si de fir de aur, înflorata cu un fel de ciucuri, apoi cu lanturi la gât si bratari si cu alte asemenea podoabe, care atârna în jos de la umarul stâng de-a curmezisul pieptului pe sub bratul drept pâna la coapse. Muntenii n-au nici un fel de regula în privinta îmbracamintei si a armelor, pe toate acestea le au la fel cu turcii, din cauza unor obiceiuri comune."
2)"Limba e aceeasi pentru amândoua popoarele ca si credinta crestina de rit ortodox, din cauza, credem ca, dupa cum arata Strabo, se cunosteau mai bine cu grecii si erau cu ei în legaturi foarte strânse. Obiceiurile lor sunt barbare. La îmbracaminte nu se aseamana, caci muntenii au cazut aproape de tot si la obiceiurile si la portul turcilor, pe când moldovenii tin mortis la portul lor si acela dintre ei care ar adopta de la turci sau de la oricare alt neam vreo parte a portului sau a armelor lor sau orice alt lucru de acest fel e pedepsit cu moartea"
3)"... De altfel oamenii sunt foarte putin primitori, nu sunt supusi nici unei reguli, socotesc ca nu e lucru mare sa faca moarte de om, sunt foarte lacomi de bani si nascuti pentru furt. Nu sunt aratosi nici ca statura, nici ca înfatisare; sunt negriciosi la chip, cu plete si cu barba, de o înfatisare foarte aspra si sunt foarte rabdatori la orice munci si lipsuri..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu